.

Unelte ‹ Islamul’s Weblog — WordPress

Unelte ‹ Islamul’s Weblog — WordPress.

Iisus Hristos in islam

Ce spune Islamul despre Iisus Hristos?

 

In islam,Iisus Hristos nu a fost mai mult decat un simplu profet printe alte mii de profeti

 

Islamul ne indeamna sa-l urmam pe Profetul Mohammed,acesta fiind considerat ultimul profet care a adus ultimul mesaj omenirii

 

Adica,nu trebuie sa urmam invatatura lui Iisus Hristos,de iubire,iertare,toleranta si acceptare a pacatosului ci trebuie sa urmam invatatura profetului Mohammed:

 

2,216. V-a fost prescrisã lupta, chiar dacã ea vã este neplãcutã

 

4,74. Sã lupte, asadar, pe calea lui Allah aceia care dau viata lumeascã

de acum pentru Viata de Apoi! Iar aceluia care luptã pe calea lui

Allah, de va fi ucis sau de va birui, Noi îi vom da mare rãsplatã!

 

8,39. Si luptati împotriva lor pânã ce nu va mai fi ispitã si pânã ce

religia va fi în întregime pentru Allah!

 

Islamul ne spune ca,crestinii au schimbat Biblia,de aceea a fost nevoie ca Dumnezeu sa ne mai trimita un mesager-in persoana profetului Mohammed

 

In islam,a spune ca Iisus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu este un pacat de moarte.Allah,spune Coranul,nu ar putea avea un Fiu

 

Dar,spun eu,ar putea avea ca si profet un criminal?

 

9, 5. Iar când se vor încheia lunile cele sfinte, atunci omorâti-i pe

idolatri oriunde îi aflati! Prindeti-i, împresurati-i si întindeti-le lor

orice cursã! Însã dacã ei se cãiesc, împlinesc Rugãciunea si achitã Dania(taxa pentru crestini si evre), atunci dati-le lor drumul, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor

 

Sau un pedofil?

 

„Povestit de Aisha ca Profetul a scris contractul de casatorie cu ea cand avea 6 ani si si-a consumat casatoria cand ea avea 9 ani”Bukhari Vol 7,65

 

Coranul spune ca Iisus de fapt nu a murit si nu a inviat,ci a fost schimbat cu un alt barbat care semana cu El,pe care l-au rastignit.

 

Biblia spune ca daca Iisus nu a murit si nu a inviat,atunci toata credinta noastra este in zadar

 

Deci,islamul neaga toata credinta crestina

 

Desi ii neaga divinitatea,islamul spune ca Iisus se va intoarce pe pamant si ne va judeca,iar pe crestini ii va renega pentru ca L-au facut Fiul lui Dumnezeu si pentru ca nu au crezut in religia lui Mohammed.

 

Ce rost ar fi avut ca Dumnezeu sa mai trimita un alt mesager,dupa ce Iisus a adus Legea desavarsita?S-a trecut de la legea lui Moise-“ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”-o lege care nu te mantuia si care nu era adresata intregii lumi,la principiile Mantuitorului Iisus-“intoarce si celalalt obraz”.Acesta incheind revelatiile divine.Ca mai apoi,sa vina un profet nou,cu o alta limba si cu o lege care te intoarce la Legea Vechiului Testament,adica in loc sa ridice omul,il aduce la un stadiu inferior.

 

Nu are nici o logica trimiterea unui nou profet.

 

De aceea,aceasta venire a profetului Mohammed se rezuma la profetia biblica:

 

matei 24: 24. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi.

25. Iata, v-am spus de mai înainte

 

matei 7:15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.

Versete din Coran care indeamna la crime

2,191. Omorati-i unde-i prindeti si alungati-i de acolo de unde v-au alungat!

Iar schisma e mai rea decât omorul. Dar nu luptati împotriva

lor aproape de Moscheea Al-Haram, doar dacã ei se luptã cu voi în

ea. Iar dacã luptã împotriva voastrã, omorâti-i, cãci aceasta este

rãsplata celor fãrã de credintã!

2,193. Luptati-vã cu ei pânã ce nu va mai fi necredintã si credinta va fi

numai în Allah! Dar dacã ei contenesc, atunci nu mai existã vrãjmãsie,

decât împotriva celor nelegiuiti.

2,194. Luna cea sfântã pentru luna cea sfântã Si în toate lucrurile

sfinte se aplicã talionul. Asadar, celui care v-a atacat rãspundeti-i

întocmai asa cum v-a atacat el! Si fiti cu fricã de Allah! Si sã stiti cã

Allah este cu cei care se tem de El!

2,216. V-a fost prescrisã lupta, chiar dacã ea vã este neplãcutã. Or, se

poate  ca voi sã urâti un lucru care este bun pentru voi si sã

iubiti un lucru care este rãu pentru voi. Dar Allah stie, în vreme ce voi

nu stiti.

2, 218. Aceia care au crezut, s-au pribegit si au trudit în lupta pe

calea lui Allah, aceia sã nãdãjduiascã în mila lui Allah, cãci Allah este

Iertãtor, Îndurãtor

2,244. Asadar, luptati pe calea lui Allah si sã stiti cã Allah este Cel care

Aude Totul, Atoatestiutor

3, 121. Adu-ti aminte, o, Muhammed, când ai plecat dimineata de la

familia ta, pentru a stabili credinciosilor locurile de luptã

3,126… Victoria nu poate veni decât de

la Allah, Puternicul, Înteleptul

127. Pentru a nimici o parte dintre necredinciosi sau pentru a-i

supune prin umilire, astfel încât sã se întoarcã dezamãgiti.

142. Sau ati crezut voi cã veti intra în Rai fãrã ca Allah sã-i stie pe

cei care au luptat dintre voi si sã-i stie pe cei care au fost statornici?

146. Câti profeti au luptat – si laolaltã cu ei nenumãrati ucenici – si

nu au slãbit în fata loviturilor pe care le-au primit pe calea lui Allah!

Nu au slãbit si nu au cedat niciodatã! Si Allah îi iubeste pe cei

statornici!

151. Noi vom semãna spaimã în inimile celor care tãgãduiesc, pentru

cã I-au asociat lui Allah [idoli], fãrã ca El sã fi trimis nici o dovadã

pentru aceasta, iar sãlasul lor va fi Focul. Si ce rãu sãlas va fi pentru

cei nedrepti!

152. Allah si-a tinut fãgãduinta Sa fatã de voi, cãci cu îngãduinta Lui

i-ati nimicit [pe dusmani] pânã ce v-ati poticnit si v-ati împotrivit unii

altora asupra poruncii [date] si nu ati mai ascultat, dupã ce v-a arãtat

[biruinta] pe care voi o voiati.

157. Iar de veti fi omorâti pe calea lui Allah sau de veti muri,

iertarea lui Allah si îndurarea sa sunt mai bune decât ceea ce

agonisesc ei [din averi].

158. Si dacã veti muri sau veti fi ucisi, la Allah vã veti aduna.

169. Sã nu crezi cã cei care au fost ucisi pe calea lui Allah [martirii]

sunt morti! Dimpotrivã, ei sunt vii la Domnul lor si sunt bine dãruiti [din

roadele Raiului]

4,74. Sã lupte, asadar, pe calea lui Allah aceia care dau viata lumeascã

de acum pentru Viata de Apoi! Iar aceluia care luptã pe calea lui

Allah, de va fi ucis sau de va birui, Noi îi vom da mare rãsplatã!

75. Si ce este cu voi de nu luptati pe calea lui Allah, si pentru bãrbatii,

muierile si copiii slabi care zic: “Doamne! Scoate-ne pe noi din cetatea

asta cu neam nelegiuit si dã-ne nouã din partea Ta un ocrotitor si

dã-ne nouã din partea Ta un ajutor!”.

76. Cei care cred, luptã pe calea lui Allah, iar cei care nu cred, luptã

pe calea lui Taghut. Asadar, luptati împotriva aliatilor lui Seitan,

cãci viclesugul lui Seitan este, neîndoielnic, slab!

4, 77Apoi, când li s-a poruncit lupta, o parte dintre ei au ajuns sã se teamã

de oameni, ca si când ar fi încercat teama de Allah sau o teamã chiar

mai puternicã si au zis: “Doamne, de ce ne-ai poruncit nouã lupta? De

ce nu ne-ai mai pãsuit pânã la un termen apropiat?” Spune: “Plãcerea

acestei lumi este micã, iar Lumea de Apoi este mai bunã pentru cei

care se tem [de Allah] si [acolo] nu veti fi nedreptãtiti nici cât un

firicel!”

 

84. Luptã-te pe calea lui Allah – tu nu esti rãspunzãtor decât pentru

tine! – si îndeamnã-i pe dreptcredinciosi [la luptã]! Poate cã Allah va

opri rãul celor care nu cred, cãci Allah este mai de temut în fortã si

mai aspru în pedeapsã

89. Ei ar vrea ca voi sã nu credeti, asa cum nici ei nu cred, astfel

încât sã fiti deopotrivã. Nu vã luati dintre ei pãrtasi, pânã ce ei nu vor

purcede pe calea lui Allah! Dar dacã ei întorc spatele, prindeti-i si

omorâti-i, oriunde-i veti afla! Si nu vã faceti dintre ei nici pãrtas, nici

ajutor,

90. Afarã de aceia care se unesc la un neam cu care voi aveti un

legãmânt sau vin la voi cu piepturile prea strânse pentru ca sã mai

lupte împotriva voastrã sau ca sã mai lupte împotriva neamului lor. Dear

fi voit Allah, le-ar fi dat putere asupra voastrã atunci când s-ar fi

rãzboit cu voi. Dar dacã se depãrteazã ei de voi si nu luptã împotriva

voastrã si vã aratã supunere, Allah nu vã mai dã vouã cale împotriva

lor.

 

91Dacã însã nu vor sta departe de voi si nu vã vor arãta supunere si nu vor opri mâinile lor [de la lupta

împotriva voastrã], atunci prindeti-i si omorâti-i, oriunde i-ati afla!

Asupra acestora Noi vã dãm dovadã sigurã.

94. O, voi cei care credeþi! Dacã purcedeti [la luptã] pe calea lui

Allah, luati bine seama si nu spuneti aceluia care vã dã vouã binete [cu

Es-selamu ’aleikum]: “Tu nu esti credincios!”, râvnind voi la bunurile

acestei vieti lumesti, cãci Allah are prãzi multe. Asa ati fost voi mai

înainte, dar Allah v-a binecuvântat cu harul Lui. Deci luati bine seama,

cãci Allah este bine stiutor a ceea ce faceti voi!

95. Nu sunt egali dreptcredinciosii care rãmân în casele lor – afarã de

cei care au un betesug – cu cei care luptã pe calea lui Allah, cu

bunurile si cu sufletele lor. Allah vine cu mai mult har asupra celor

care luptã cu bunurile si cu sufletele lor decât asupra celor care rãmân

în casele lor [din pricina unui betesug]. Tuturor le-a fãgãduit Allah cea

mai bunã rãsplatã, însã Allah vine cu mai mult har asupra celor care

luptã decât asupra celor care rãmân în casele lor si cu mare rãsplatã,

100. Si cine pribegeste pe calea lui Allah, va afla pe pãmânt multe

[adãposturi] si bogãtie. Si cel ce iese din casa sa, ca sã purceadã

cãtre Allah si Trimisul Sãu, si apoi îl va ajunge moartea, rãsplata lui

se aflã la Allah, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor

102. Iar atunci când tu, [Muhammed,] te vei afla printre ei [în timpul

luptei] si vei conduce Rugãciunea lor, o parte dintre ei sã

stea împreunã cu tine si sã-si pãstreze armele lor. Apoi, dupã o

prosternare, sã treacã în spatele vostru si sã vinã celãlalt grup, al celor

care nu si-au fãcut Rugãciunea, ca sã-si facã Rugãciunea împreunã cu

tine, dar sã fie cu bãgare de seamã si sã-si tinã armele. Cei care nu

cred voiesc ca voi sã vã neglijati armele si lucrurile voastre, pentru ca

sã se nãpusteascã asupra voastrã deodatã. Nu sãvârisiti nici un pãcat

dacã, stânjeniti de ploaie sau bolnavi, puneti armele voastre jos, dar fiti

cu bãgare de seamã! Allah a pregãtit pentru necredinciosi osândã

înjositoare

104. Nu slãbiti urmãrirea oamenilor [necredinciosi], chiar dacã

suferiti, cãci ei suferã la fel cum suferiti voi, dar voi nãdãjduiti de la

Allah ceea ce ei nu nãdãjduiesc! Si Allah este Atoatestiutor si Întelept

 

5, 33. Iarã rãsplata acelora care luptã împotriva lui Allah si a Trimisului

Sãu ai cautã sã semene pe pãmânt stricãciune este cã ei vor muri

omorâti sau rãstigniti pe cruce sau li se vor tãia mâinile ai picioarele

crucis sau vor fi alungati din tarã. Aceasta va fi pentru ei rusine în

lumea de acum, iar în Lumea de Apoi vor avea ei parte de chin

mare,

35. O, voi cei care credeti! Fiti cu fricã de Allah, cãutati calea

pentru a vã apropia de El si luptati pe calea Lui. Poate cã voi o sã

izbânditi!

 

8, 1. Ei te întreabã despre prãzi. Spune: “Prãzile sunt ale lui Allah si

ale Trimisului!” Si fiti cu fricã de Allah, fiti cu pace între voi si fiti

cu supunere fatã de Allah si fatã de Trimisul Sãu, dacã sunteti

credinciosi!

12. [Aduceti-vã aminte] când Domnul tãu le-a revelat îngerilor: “Eu

sunt cu voi! Întãriti-i, asadar, pe cei care cred! Eu voi arunca

spaimã în inimile celor care nu cred! Loviti-i, deci, peste gâturi si

loviti-i peste toate vârfurile degetelor!

15. O, voi cei care credeti! Dacã vã întâlniti cu cei care nu cred si ei

Sunt în mers la luptã, nu le întoarceti spatele, [fugind]!

16. Iar asupra celor care în ziua aceea le vor întoarce spatele

[fugind] – în afarã de cei care fac un ocolis pentru luptã sau de aceia

care se îndreaptã spre o altã ceatã – se va abate mânia lui Allah, iar

sãlasul lor va fi Gheena! Si ce cumplitã soartã [vor avea ei]!

17. Si nu voi i-ati omorât, ci Allah i-a omorât. Si când tu ai aruncat

[un pumn de tãrânã], nu tu l-ai aruncat, ci Allah l-a aruncat. Si

aceasta ca sã-i dãruiascã pe dreptcredinciosi cu o frumoasã

dãruire. Allah este Cel care Aude Totul si Atoatestiutor

39. Si luptati împotriva lor pânã ce nu va mai fi ispitã si pânã ce

religia va fi în întregime pentru Allah! Iar de se vor opri, Allah este

Cel care Vede Bine  ceea ce fac ei

57. Asadar, dacã tu îi dovedesti în rãzboi, alungã-i [speriindu-i] cu ei

pe cei care vin în urma lor! Poate cã ei îsi vor aduce aminte!

60. Deci pregãtiti [pentru luptã] împotriva lor tot ceea ce puteti

din fortã si din cai înseuati, cu care sã-i înspãimântati pe dusmanul lui

Allah si pe dusmanul vostru si pe altii decât acestia, pe care voi

nu-i stiti, dar pe care Allah îi stie. Si tot ceea ce voi cheltuiti pe calea

lui Allah vã va fi dat înapoi pe deplin si nu veti fi nedreptãtiti

65. O, Profetule! Îndeamnã-i pe dreptcredinciosi la luptã! Dacã douãzeci

dintre voi sunt statornici, vor birui ei douã sute, iar de sunt între

voi o sutã, vor birui ei o mie dintre aceia care nu cred, cãci acestia

sunt un neam care nu pricep.

72. Aceia care au crezut si au purces în pribegie si au luptat pe

calea lui Allah cu averile si cu sufletele lor, precum si aceia care au

dat adãpost si au dat ajutor, aceia îsi sunt aliati unii altora. Însã la

aceia care au crezut, dar n-au purces în pribegie, voi nu aveti a vã alia

întru nimic pânã ce nu vor purcede si ei în pribegie. Iar de vã vor

cere ei ajutor, în sprijinul religiei, aveti datoria de a le acorda

ajutor, dar nu împotriva unui neam dacã între voi si între el este un

legãmânt, cãci Allah este Cel care Vede ceea ce faceti voi

74. Iar aceia care au crezut si au purces în pribegie si au luptat pe

calea lui Allah, ca si aceia care au dat adãpost si au dat ajutor, aceia

sunt cu adevãrat credinciosi si ei vor avea parte de iertare si de

rãsplatã îmbelsugatã.

75. Însã aceia care au crezut mai apoi si au purces în pribegie si

au luptat împreunã cu voi, aceia sunt de-ai vostri. Totusi, cei care sunt

legati prin rudenie au întâietate unii fatã de altii, dupã Legea lui

Allah, iar Allah este peste toate stiutor

 

9, 5. Iar când se vor încheia lunile cele sfinte, atunci omorâti-i pe

idolatri oriunde îi aflati! Prindeti-i, împresurati-i si întindeti-le lor

orice cursã! Însã dacã ei se cãiesc, împlinesc Rugãciunea si achitã Dania, atunci dati-le lor drumul, cãci Allah

este Iertãtor, Îndurãtor

12. Dar dacã ei încalcã jurãmintele lor, dupã ce au fãcut legãmânt,

si hulesc religia voastrã, atunci luptati-vã împotriva cãpeteniilor

necredintei, cãci ei nu tin jurãmintele! Poate cã ei vor înceta!

14. Luptati-vã împotriva lor, cãci Allah îi va pedepsi prin mâinile

voastre si-i va acoperi de rusine si vã va ajuta sã-i biruiti si va tãmãdui

piepturile unor oameni dreptcredinciosi!

19. Oare puneti voi sarcina de a da pelerinilor sã bea apã si

întretinerea Moscheii celei Sfinte pe aceeasi treaptã cu credinta celui

care crede în Allah si în Ziua de Apoi si luptã pe calea lui Allah? Ei nu

sunt deopotrivã înaintea lui Allah si Allah nu cãlãuzeste neamul de

nelegiuiti!

20. Cei care au crezut si au purces în pribegie si au luptat pe

calea lui Allah, cu averile si cu vietile lor, sunt pe o treaptã mai înaltã

înaintea lui Allah si aceia sunt câstigãtori.

24. Spune: “Dacã pãrintii vostri, fiii vostri, fratii vostri, sotiile voastre,

clanul vostru, bunurile pe care le-ati dobândit, negotul de a cãrui

lâncezire vã temeti si locuintele de care sunteti multumiti vã sunt vouã

mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Sãu si decât lupta pe calea

Lui, atunci asteptati-vã sã vinã Allah cu porunca Sa!” Iar Allah nu

cãlãuzeste neamul de nelegiuiti!

29. Luptati împotriva acelora care nu cred în Allah si nici în Ziua de

Apoi si nu opresc ceea ce Allah si Trimisul Sãu au oprit si nu împãrtã

sesc religia Adevãrului, dintre aceia cãrora li s-a dat Cartea, pânã

ce ei nu vor plãti tributul cu mâna lor, fiind ei supusi [legilor

36. Numãrul lunilor la Allah este de douãsprezece luni, în Cartea

lui Allah, din ziua când El a fãcut cerurile si pãmântul. Patru dintre ele

sunt sfinte. Aceasta este religia cea dreaptã. Si nu sãvârsiti în timpul

lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! Si luptati uniti împotriva

politeistilor, întocmai cum luptã ei împotriva voastrã! Si sã stiti cã Allah

este cu cei care au fricã [de El]!

38. O, voi cei care credeti! Ce-i cu voi? Când vi s-a zis: “Purcedeti pe

calea lui Allah!”, voi v-ati lãsat grei pe pãmânt. Oare v-a plãcut

vouã viata lumeascã mai mult decât Viata de Apoi? Plãcerea acestei

vieti nu va fi decât putinã în Lumea de Apoi!

39. Dacã voi nu purcedeti, vã va pedepsi El cu chin dureros si vã va

schimba cu un alt neam. Si voi nu-I veti putea dãuna întru nimic, si

Allah este cu putere peste toate

41. Purcedeti usori ori grei si luptati cu averile si sufletele voastre

pe calea lui Allah! Aceasta este mai bine pentru voi, dacã pricepeti

44. Nu-ti vor cere îngãduintã aceia care cred în Allah si în Ziua de

Apoi, când este vorba sã lupte cu averile si cu sufletele lor, iar Allah

este Binestiutor al celor care sunt cu fricã.

73. O, Profetule! Luptã împotriva necredinciosilor si fãtarnicilor si fii

aspru cu ei! Gheena va fi sãlasul lor si ce sfârsit trist vor avea ei!

81. S-au bucurat aceia care au rãmas în casele lor, în urma

Trimisului lui Allah, si nu au voit sã lupte cu bunurile lor si cu sufletele

lor pe calea lui Allah si au zis ei: “Nu purcedeti la luptã pe

dogoarea aceasta!” Spune: “Focul Gheenei este mult mai

dogoritor!” Dacã ei ar pricepe!

86. Si când este revelatã o surã [în care se porunceste]: “Credeti

în Allah si luptati împreunã cu Trimisul Sãu”, cei cu stare dintre ei

te roagã sã-i scutesti de luptã zicând: “Lasã-ne pe noi sã rãmânem

împreunã cu cei care sed acasã!”

88. Însã Trimisul si cei care au crezut laolaltã cu el au luptat cu

averile si cu sufletele lor. Acestia vor avea parte de lucrurile

bune si acestia sunt cei care izbândesc.

111. Allah a cumpãrat de la dreptcredinciosi sufletele si bunurile lor,

în schimbul Raiului, si astfel ei luptã pe calea lui Allah, omorând si

fiind omorâti. Aceasta este o fãgãduintã cu adevãrat, pe care a luat-o

asupra Lui, în Tora, în Evanghelie si în Coran. Si cine este mai

credincios legãmântului sãu decât Allah? Bucurati-vã, asadar, pentru

negotul pe care l-ati tocmit, cãci aceasta este marea izbândã,

9,123. O, voi cei care credeti! Luptati împotriva necredinciosilor de

lângã voi! Ei sã gãseascã în voi asprime! Si sã stiti cã Allah este alãturi

de cei care au fricã!

16,110. Însã Domnul tãu, cu aceia care au pribegit dupã ce au fost

ispititi si apoi au luptat si au îndurat, cu aceia Domnul tãu va fi dupã

aceasta Iertãtor, Îndurãtor

 

22, 58. Acelora care au purces, [pãrãsindu-si cãminele], pe calea lui

Allah, iar dupã aceea au fost ucisi sau au murit, Allah le va dãrui o

bunã rãsplatã, cãci Allah este cel mai bun dintre cei care dãruiesc

 

25, 52. Nu da ascultare necredinciosilor si luptã împotriva lor cu el, în

luptã neslãbitã!

29, 69. Iar pe aceia care luptã pentru Noi îi vom cãlãuzi Noi pe cãile

Noastre, cãci Allah este cu cei credinciosi care fac bine.

 

33, 25. Si Allah i-a alungat înapoi pe cei care nu au crezut, cu toatã

furia lor. Ei nu au dobândit nici un bine. Allah este de ajuns pentru

dreptcredinciosi în luptã, cãci Allah este Puternic siTare

26. El i-a lãsat pe cei care i-au ajutat dintre oamenii Cãrtii sã

coboare din cetãtile lor si a aruncat spaimã în inimile lor. Pe o parte

dintre ei i-ati omorât, iar o altã parte dintre ei i-ati luat în

captivitate.

 

47, 4. Atunci când îi întâlniti în luptã pe aceia care nu cred, loviti gâturile

lor, iar când îi slãbiti pe ei, legati-i strasnic în lanturi! Apoi, fie

îndurare, fie rãscumpãrare, pânã ce rãzboiul se sfârseste. Astfel, iar

de ar voi Allah, El s-ar rãzbuna pe ei. Însã El vã încearcã pe unii prin

altii. Iar acelora care sunt ucisi pe calea lui Allah El nu le va lãsa

faptele lor sã fie în desert.

 

35. Nu slãbiti si nu chemati la pace, pentru cã voi sunteti deasupra, cãci Allah este alãturi de voi si nu vã va lãsa niciodatã sã

pierdeti rãsplata faptelor voastre!

 

49 15. Dreptcredinciosi sunt numai aceia care cred în Allah si în Trimisul

Sãu, care apoi nu s-au mai îndoit si au luat parte la luptã cu averile

lor si cu sufletele lor, pe calea lui Allah. Acestia sunt cei sinceri.

 

61, 4. Allah îi iubeste pe aceia care luptã pe calea Sa într-o linie de

luptã, de parcã ei ar fi o zidire întãritã.

11. Credeti voi în Allah si în Trimisul Sãu si luptati pe calea lui Allah,

cu averile voastre si cu sufletele voastre, cãci acest lucru este mai bun

pentru voi, dacã voiti sã stiti!

 

64, 15. Averile voastre si copiii vostri sunt numai o ispitã si la Allah se

aflã o mare rãsplatã

66, 9. O, Profetule! Luptã împotriva necredinciosilor si a fãtarnicilor si

fii neînduplecat cu ei! Sãlasul lor va fi Gheena si ce rea soartã

Femeia moldoveanca se lasa inselata de barbatii musulmani

Din toate timpurile creştinismul, spre deosebire de celelalte religii, a fost cunoscut a fi o religie puternică, cu oameni devotaţi care au fost gata să-şi dea viaţa pentru ceea ce credeau. Un fel de a crede care nu a fost niciodată impus sau forţat de cineva, ci o alegere personală şi o decizie care vine din inimă. Este un fel frumos de a crede în Dumnezeu şi de a arăta aceasta printr-o atitudine frumoasă şi un comportament cu bun simţ. Astăzi parcă se încep a pierde din acestea şi felul frumos de a crede se transformă într-un alt fel de indiferenţă şi nepăsare. Se manifestă acest lucru prin faptul că cele mai influente religii ale lumii încep a se manifesta mai mult decît creştinismul. Cel mai des întâlnit vedem asta din partea musulmanilor care folosesc fetele moldovence la aceasta. Fetele se lasă convinse de ei sau mai degrabă zis de promisiunea că vor fi bogate, vor avea bijuterii şi că vor trăi aşa ca în filme, cînd arată că soţul merge la să vîndă cămile, iar soţia are grijă de copii şi dansează toată ziua în haine scumpe. Li se promite marea şi sarea, chiar ajung a zice că tu vei continua a crede în Dumnezeul tău iar eu într-al meu. Fetele pirezîndu-şi speranţa că nu se vor mai căsători niciodată cu băieţi moldoveni din motiv că au o vîrstă mai înaintată sau vin dintr-o familie săracă se lasă convinse şi pleacă în una din ţările musulmane, unde aşteptările lor sînt dezamăgite, unde nu le aşteaptă bijuteriile şi hainele scumpe, ci dimpotrivă, dispreţul, disrespectul, paranjaua (hainele care le îmbracă femeile musulmane) şi forţarea unei religii diabolice. Asupra la toate nu mai au libertatea de care se bucurau aici în Moldova. Cu părere de rău aceste lucruri se întîmplă tot mai des. Mergînd pe stradă, în transport public recunoaştem femei cu capul astupat şi robe pînă la pămînt. Şi despre ce libertate mai mergea vorba??? De multe ori chiar eu mă întreb de ce au ales ele o colivie în schimbul unei libertăţ?. Şi ce este mai greu este că noi începem a învinovăţi fetele, a le judeca şi a le lăsa în voia sorţii. Oare chiar a lor este vina, sau a bărbaţilor care se folosesc de o tactică tiranică. Prin manifestarea războiul sfînt şi a prezentării frumoase a acţiunilor lor ne lăsam înşelaţi. Dac-ar fi să ne amintim de 11 septembrie, evenimentul care a şocat întreaga lume, despre ce fel de acţiuni frumoase este vorba. Un război sfînt care are ca drept scop guvernarea lumii cu islam şi impunerea oamenilor la o credinţă forţată. Iată aşa ne lăsăm înşelaţi şi convinşi că lumea de răsărit este ca în poveşti. Am văzut clar că lucrurile nu stau chiar aşa. Războiul sfînt este un fel de a manipula oamenii şi a provoca durere asupra lumii întregi. Aşa cum pe unul din placatele scrise de musulmani în Londra la mitingul organizat de ei era scris: „Europa, 11 septebrie este în drum spre tine��?, sau cu alte cuvinte te aşteaptă şi pe tine aceeaşi soartă. Nu cred că ar trebui să ne mulţumim doar la indiferenţă sau nepăsarea sau chiar la citirea acestui articol şi la critica lui. Eu zic să luăm acţiune şi să ne salvăm ţara de această influenţă negativă. Cum? Prin a le prezenta adevărul şi a fi tari, de a nu le permite musulmanilor construcţia moscheielor la noi în ţară. De a stopa procesul de 11 septembrie care vine spre noi. Nu uita, războiul sfînt este aproape. De tine depinde care va fi sfărşitul lui.

http://www.moldovacrestina.net/predici/femeia-moldoveanca-si-islamul/

O femeie palestinianca impotriva islamului

“Un supravieţuitor al tiraniei palestiniene apără Israelul”
Brigitte Gabriel este un personaj aparte al mişcării anti-jihad. Născută în 1965 în Liban, într-o familie de creştini maroniţi, pe vremea când ţara încă mai era creştină, a crescut în plin război civil şi a aflat pe propria ei piele ce înseamnă terorismul islamic şi cel “palestinian”.

Cartea lui Brigitte Gabriel, Because They Hate (Pentru că ei urăsc), publicată în este un New York Times best-seller.
Salvată de intervenţia militară a Israelului în sudul ţării, declanşată împotriva organizaţiilor teroriste “palestiniene” (operaţiunea Litani din 1978), a emigrat ulterior în Statele Unite ale Americii. Prezentatoare de ştiri la diverse televiziuni, a înfiinţat ONG-ul American Congress For Truth cu misiunea de a combate antiamericanismul, antisemitismul şi antioccidentalismul corect politic dominante în presă şi în mediul academic.

Prezentăm discursul ţinut de Brigitte Gabriel la Duke University, în octombrie 2004, preluat din Frontpage Magazine.

Un supravieţuitor al tiraniei palestiniene apără Israelul

Sunt mândră şi onorată să mă aflu aici ca libanez vorbind pentru Israel — singura democraţie din Orientul Mijlociu. Crescută într-o ţară arabă, vreau să vă ofer o fereastră către inima lumii arabe.

Am fost crescută în Liban unde am fost învăţată că evreii sunt răi, Israelul este Satana, şi că vom avea pace în Orientul Mijlociu numai când îi vom omorî pe toţi evreii şi îi vom arunca în mare.

Când musulmanii şi palestinienii au declarat jihadul împotriva creştinilor în 1975, au început prin masacrarea lor oraş după oraş. Am sfârşit trăind într-un adăpost antiaerian de la vârsta de 10 până la 17 ani, fără electricitate, mâncând iarbă pentru a putea trăi şi m-am târât pe sub gloanţele lunetiştilor pentru a ajunge la apă.

Israelul a fost cel care a venit în ajutorul creştinilor din Liban. Mama mea fusese rănită de un obuz musulman şi a fost dusă într-un spital israelian pentru a fi tratată. Când am intrat în sala de urgenţe, am fost şocată de ceea ce am văzut. Pe podea erau sute de oameni de răniţi, musulmani, palestinieni, creştini libanezi şi soldaţi israelieni.Doctorii îi tratau pe toţi, în funcţie de răni. Au tratat-o pe mama mea înaintea soldatului israelian care stătea întins lângă ea. Nu se uitau la religie. Nu îi interesa afilierea politică. Vedeau oameni nevoiaşi şi ajutau.

Pentru prima dată în viaţa mea, eram martora unei calităţi umane pe care cultura mea nu ar fi arătat-o duşmanilor ei. Am văzut ce însemnă valorile israelienilor – capabili să îşi iubească inamicul în cele mai grele momente. Am stat 22 de zile în acel spital. Acele zile mi-au schimbat viaţa şi modul în care ascult media. Am realizat că mi s-a vândut o minciună despre evrei şi Israel, foarte departe de realitate, fabricată de propriul guvern. Ştiam că dacă eram un evreun într-un spital arab, aş fi fost linşată şi aruncată în timp ce strigăte de bucurie de Allah Akhbar (Dumnezeu e mare) ar fi răsunat în spital şi pe străzi.

Am devenit prietenă cu familiile soldaţilor israelieni răniţi, în special cu o anume Rina, cea al cărui unic copil fusese rănit la ochi.

Într-o zi eram cu ea şi formaţia armatei israeliene a venit să cânte melodii naţionale pentru a ridica moralul soldaţilor răniţi. În timp ce inconjurau patul fiului lui Rina, cântând o melodie despre Ierusalim, Rina şi cu mine am început să plângem. Mă simţeam în plus şi mă îndreptam să ies din camera, când această mamă m-a prins de mână şi m-a tras înapoi fără să se uite la mine. M-a îmbrăţişat în timp ce eu plângeam şi mi-a spus: “Nu este vina ta.” Stăteam acolo amândouă, plângând şi ţinându-ne una alteia mâinile.

Ce diferenţă între ea, o mamă care privea la singurul ei copil, de 19 ani, marcat pe viaţă, şi care încă putea să mă iubească pe mine – inamicul, şi o mamă musulmană care îşi trimite copilul să se arunce în aer doar pentru a omorâ câţiva evrei sau creştini.

Diferenţa dintre lumea arabă şi cea israeliană este una de caracter şi de valori. Barbarismul versus civilizaţiei. Dictatură versus democraţie. Rău versus bine.

Acum o dată ca niciodată, era rezervat un loc special în cele mai întunecate adâncimi ale Iadului aceluia care ar omorâ în mod intenţionat un copil. Acum, uciderea intenţionată a unui copil israelian este legalizată de palestienieni drept “luptă armată”. Odată ce acest tip de comportament este legalizat împotriva Israelului, el este legalizat împotriva tuturor, constrâns de nimic mai mult decât credinţa subiectivă a unor oameni care s-ar înfăşura în dinamită şi cuie pentru a omorâ copii în numele lui Dumnezeu.

Pentru că palestinienii au fost încurajaţi să creadă că uciderea unui civil israelian nevinovat este o tactică legitimă pentru a-şi urmări cauza, întreaga lume suferă astăzi de o ciumă terorismului, de la Nairobi la New York, de la Moscova la Madrid, din Bali spre Beslan, o ciumă a terorii care a fost autorizată şi perfecţionată de palestinieni în ultima jumătate de secol.

Îşi motivează atentatele sinucigaşe prin “disperare determinată de ocupaţie”. Dar permiteţi-mi să vă spun adevărul. Primul atentat cu bombă comis de arabi împotriva statului israelian a avut loc cu 10 săptămâni înainte ca Israelul să devină independent. Duminică dimineaţa, 22 februarie, 1948, în anticiparea independenţei Israelului, un triplu atentat cu maşină capcană a fost detonat de terorişti arabi pe strada Ben Yehuda, în ceea ce era atunci sectorul evreu al Israelului. Cincizeci şi patru de oameni au fost omorâţi şi sute au fost răniţi. Este evident că terorismul arab nu este cauzat de “disperarea determinată de ocupaţie”, ci de ÎNSĂŞI IDEEA unui stat evreu.

De atâtea ori în istoria ultimilor 100 de ani, cetăţenii au stat şi au făcut nimic, permiţând răului să învingă. Aşa cum America s-a ridicat împotriva şi a învins comunismul, acum este timpul să se ridice împotriva terorii bigotismului religios şi a intoleranţei. A venit vremea ca toţi să sprijinim şi să apărăm statulul Israelului, aflat în prima linie a luptei împotriva terorismului.
Articol preluat de pe: http://patrupedbun.net/un-supravietuitor-al-tiraniei-palestiniene-apara-israelul/

Motive ale cresterii islamului

Majoritatea musulmanilor se lauda cu faptul ca religia lor este in continua crestere si acest fapt,in viziunea lor,reprezinta o dovada a veridicitatii acestei religii.Daca ne gandim la motivele care au dus la cresterea numarului musulmanilor vom vedea ca este un fenomen absolut normal.In primul rand, acest lucru a luat amploare in ultimele decenii,exact cand oamenii si-au pierdut credinta in adevarul biblic greu de urmat(dragoste,smerenie,iertare) preferand senzationalul in locul simplitatii,puterea in locul modestiei,agresivitatea si razbunarea in locul smereniei.Se stie ca publicitatea negativa este buna in felul ei, de aceea islamul,prin publicitatea negativa pe care o are ,castiga si adepti.oamenii sunt mult mai tentati de violenta,crime si putere decat sa urmeze modelul lui Hristos de a fi un om umil.
Cum multi dintre crestini si-au pierdut credinta si iL privesc pe Dumnezeu ca pe ceva superficial,asa de usor pot renunta la El in favoarea unui musulman cu cateva lanturi de magazine cu aur sau pantofi.Foarte multe femei trec la islam pentru ,,binele familiei,pentru a fi apreciata mai mult de sot si familia acestuia,etc,,(citate luate de pe forumurile islamice).Sa nu mai spunem si ca aceste femei nici macar nu au citit coranul.
Oare ce se intampla cu un musulman care isi schimba religia?Raspunsul ar fi ca va fi omorat, cum spune si coranul, sau va fi renegat de familie. Atunci, cine ar indrazni sa se converteasca la o alta religie decat islamul?Sa nu mai pun la socoteala si faptul ca musulmanii au parte de spalarea de creier incepand de mici,unde invata in scoli islamice despre allah si viata in islam.Pe cand noi,crestinii se pare ca era sa nu mai avem parte nici de sfintele icoane.Din vina statului, crestinii nu au parte nici macar de o elementara educatie religioasa.
Ca sa ne intoarcem la adevarul lui Dumnezeu, vom vedea in Biblie ca acest fenomen,al parasirii lui iisus in favoarea profetilor mincinosi se va intampla in zilele de pe urma.Din ce vedem ca se intampla in lume se pare ca traim ,,inceputul sfarsitului,,.asa ca sa nu ne mai miram de ce multi oameni L-au parasit pe Iisus in favoarea altor religii moderne(islam,new age,secte yoghine,etc,etc).
Inca o data Biblia dovedeste cat de adevarata este aratand inca de acum 2000 de ani viitorul umanitatii.

in islam cei ce isi parasesc religia sunt omorati,dupa cum spune hadithul ,,pe cei ce isi schimba religia,omorati-l,, iar in cele mai bune cazuri sunt renegati de catre societate si familie.(de mentionat ca nu in toate tarile se mai practica acest lucru).
-trebuie sa se implineasca scripturile care zic ca in zilele din urma oamenii vor parasi adevarul pentru intuneric,vor crede in hristosi mincinosi.deci orice am face,noi oricum o sa ne imputinam,asta numai pentru a se implini cuvantul lui Dumnezeu care niciodata nu a dat gres.

-in tarile crestine nu exista o educatie religioasa care sa implementeze in sufletele crestinilor dragostea pentru crestinism,de aceea foarte usor,in general femeile isi lasa religia pentru sotii lor musulmani
-in tarile musulmane copiii sunt invatati de mici religia islamica si de aceea aceasta devine ca si ,,cei 7 ani de acasa,,,in timp ce la noi,dupa parerea mea,educatia religioasa cam lipseste(ma refer in felul cum se ocupa statul in aceasta privinta).
- la crestini exista libertatea de a-ti alege religia pe care o preferi,deci oricine doreste sa se converteasca la alta religie este liber,cu posibilitatea de a te reconverti la crestinism,in timp ce la musulmani,o data ce ai plecat de la aceasta religie,nu mai esti primit inapoi
-sa nu uitam de cresterea demografica,musulmanii fac cate 5-10 copii,pe cand crestinii se rezuma la 2-maxim 3.

Profetiile Bibliei despre islam

matei 24: 24. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi.
25. Iata, v-am spus de mai înainte

Ne-a fost spus de mai inainte pentru ca noi,sa nu zicem mai apoi ca acel profet a facut minuni,a facut semne mari si deci este de la Dumnezeu.Dumnezeu,prin milostivirea Sa,nu ne-a lasat sa fim pacaliti de viclenia diavolului,de aceea ne-a avertizat dinainte prin aceste cuvinte.

1 ioan 4:1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindcã multi prooroci mincinosi au iesit în lume.
2. În aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.
3. si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit cã vine si acum este chiar în lume.
4. Voi, copii, sunteti din Dumnezeu si i-ati biruit pe acei prooroci, caci mai mare este Cel ce e în voi, decat cel ce este în lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea graiesc ca din lume si lumea îi asculta.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu asculta de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculta de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii

2 corinteni 11:13. Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii.

Profetului Mohammed i-a fost dictat Coranul

profetii mincinosi se pot preface ca fiind profeti ai lui Dumnezeu insa faptele lor reprezinta criteriul dupa care noi vom judeca daca acestia sunt de la Dumnezeu sau nu.si nu numai faptele lor ci si consecintele mesajului pe care l-au transmis.daca un profet a fost un pacatos iar mesajul sau ,,divin,, implica si pacatul(ex:razbunarea,crima,lovirea femeii sau a oricarui om,poligamia etc),roadele acestui profet nu pot fi decat rele,adica in lume nu va aduce decat rau prin adeptii sai.
nu toti care se roaga lui Dumnezeu vor intra in imparatia cerurilor ci aceia care implinesc cuvantul Domnului(sa-ti ierti dusmanul,sa nu te razbuni,sa nu lovesti,sa iubesti,sa fii infranat,sa nu poftesti,
musulmanii il considera pe mohammed superior lui Iisus Hristos prin faptul ca mohammed este ultimul ,,profet,, care a adus ,,ultima lege,perfecta si vesnica,,.ce motive am eu sa-l aleg pe mohammed in shimbul lui Iisus Hristos?de ce l-as crede eu pe mohammed si nu pe Domnul Iisus?
mohammed nu a demostrat prin nimic ca el ar fi un profet adevarat ci a demonstrat doar contrariul.pana si un budhist sau un om care cauta echilibrul spiritual in viata nu ar face ceea ce a facut mohammed.un om care a avut 12 sotii,care a facut sex cu un copil care inca se mai juca cu papausile(deci nu era matur cum sustin musulmanii),un om care a omorat atatea vieti si care a adus o gramada de minciuni considerate stiintifice nu poate sa fie un om al lui Dumnezeu

Galateni

6. Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie,
7. Care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o – sa fie anatema!
9. Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit – sa fie anatema!

1Timotei

1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele înselatoare si la invataturile demonilor,
2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.
3. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul,
4. Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire;
5. Caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.

matei 7:15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.
16. Dupa roadele lor îi veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?
17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
18. Nu poate pom bun sã faca roade rele, nici pom rau sã facã roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se aruncã în foc.
20. De aceea, dupa roadele lor îi veti cunoaste.
21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra în împaratia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.

Roadele islamului sunt terorismul,razbunarea,ponegrirea sfintei familii(familia nu mai este compusa din mama,tata si copii ci din maxim 4 femei si un barbat) si placerile sexuale(raiul islamic ineamna femei virgine).

Musulmani convertiti la crestinism

Numele meu este Walid, m-am nascut in Betleem, Israel. Ziua nasterii mele este una din cele mai sfinte pentru Islam, ziua de nastere a profetului musulman Mohamed (Al-Mauled Al-Nabawi). A fost o onoare pentru tatal meu, si de aceea mi-a pus numele Walid, nume care este inrudid cu cuvantul arab Mauled, in engleza “The Birth” (nasterea), ca sa-i aminteasca totdeauna de nasterea profetului musulman.
Tatal meu era musulman palestinian care preda limba engleza si studii islamice in Tara Sfanta iar mama mea era americanca care s-a casatorit cu tatal meu in timpul studiilor in Statele Unite in anul 1956.
Temandu-se de stilul american de viata pe cand aveau doi copii si mama era insarcinata cu mine, parintii mei au plecat in 1960 sa locuiasca in Israel, intr-o zona care pe atunci apartinea Iordaniei, si eu m-am nascut dupa sosirea la Betleem. Tatal meu si-a schimbat serviciul si ne-am mutat in Arabia Saudita apoi din nou in Tara Sfanta, de data aceasta in cea mai joasa locatie de pe pamant, la Ierihon.
Nu pot uita primul cantec invatat la scoala chiar inainte de razboiul de sase zile, cantec intitulat “Arabii – iubitii nostri si Evreii – cainii nostri.” Ma intrebam pe atunci cine erau evreii, dar repetam impreuna cu ceilalti copii cuvintele, fara sa avem vreo idee despre intelesul lor.
Crescand in Tara Sfanta am trecut prin cateva confruntari intre arabi si evrei, prima dintre ele (pe cand locuiam in Ierihon) fiind Razboiul de sase zile cand evreii au pus stapanire pe Ierusalimul vechi si pe restul Palestinei. A fost o mare dezamagire pentru arabii si musulmanii de pretutindeni.
Consiliul American din Ierusalim venise chiar inainte de razboi sa evacueze toti americanii din zona, caci mama era americanca, dar tatall meu a refuzat si i-a alungat pentru ca-si iubea tara. Imi amintesc inca multe lucruri din timpul razboiului, zgomotul bombelor si obuzelor care n-a contenit timp de sase zile, jefuirea magazinelor si caselor de catre arabii din Ierihon sau oamenii care cautau sa treaca de cealalta parte a Iordanului de frica israelienilor.
Razboiul s-a chemat “de sase zile” pentru ca a fost castigat in sase zile si in a saptea un rabin pe nume Goren a sunat din cornul de berbece pe zidul plangerii in Ierusalim declarand victoria. Multi iudei spun ca aceasta a fost paralela la izbanda lui Iosua care a inconjurat cetatea Ierihonului de sase ori, apoi in ziua a saptea de sapte ori, dupa care preotii au sunat din trambite si toti au strigat intr-un glas si au cucerit cetatea. Pentru tatall meu in Ierihon s-a parut ca zidurile s-au naruit asupra lui; in tot timpul razboiului el asculta la radioul iordanian care spunea ca arabii vor castiga razboiul, dar de fapt el asculta pe o frecventa gresita. Statiile radio israeliene anuntau adevarul despre apropiata lor victorie, tatal meu in schimb a ales sa-i creada pe arabi care spuneau ca israelienii fac doar propaganda. Mai tarziu ne-am mutat din nou in Betleem si tata ne-a inscris la o scoala anglicano-lutherana, caci ei aveau ore de limba engleza mai bune; fratele meu, sora mea si eu eram singurii musulmani din scoala iar din cauza ca eram pe jumatate americani profesorii ne bateau si ceilalti elevi radeau de noi. Cand incepea ora de Biblie eu ieseam din clasa si asteptam afara, dar odata am intrat la ora de Bible, iar huliganul clasei s-a apropiat sa ma bata si a strigat, “Nu vrem unul pe jumatate american si musulman aici.” Eu am refuzat sa ies afara si doamna profesoara m-a rugat sa iau loc; de atunci au schimbat regulile scolii si pentru prima data au permis unui musulman sa participe la studiul biblic, iar eu am studiat cu ei in urmatorii trei ani, in ciuda batjocurilor.
Mai tarziu tata m-a transferat la o scoala de stat unde am crescut in credinta islamista, unde mi s-a inoculat ideea ca va veni o zi in care se va implini o profetie de demult a profetului musulman Mohamed; aceasta profetie vorbea despre o batalie in care Tara Sfanta va fi recucerita si evreii nimiciti intr-un macel de proportii.
Profetia cu pricina se gaseste in Cartea Traditiilor lui Mohamed si spune astfel: “Nu va veni ziua judecatii pana cand o semintie musulmana nu va birui o semintie a iudeilor.” Cand Mohamed a fost intrebat unde se va intampla acest lucru el a spus: “In Ierusalim si in jurul lui.”
In timpul tineretei mele tata a fost intotdeauna pe linia islamului si a ceea ce spuneau invatatorii musulmani. Crezand in profetia lui Mohamed, eu mi-am dedicat viata Jihadului sau Razboiului Sfant ca singura cale de a obtine victoria sau martirajul. In islam martirajul este singura cale de a-ti asigura mantuirea si intrarea in cer, mai ales ca Allah si profetul sau Mahomed au promis acest lucru, dupa cum scrie in Coran: “Sa nu va ganditi la acei care mor pentru cauza lui Allah (in razboiul sfant) ca; sunt morti, ci vii cu Domnul lor si primind binecuvantarea lui..”
In timpul revoltelor scolare impotriva a ceea ce noi numeam ocupatie israeliana, eu pregateam cuvantari, slogane, si scriam grafitti anti-israeliene in efortul de provoca pe studenti sa arunce cu pietre in soldatii israelieni. Strigam: “Nu facem pace si nu negociem cu inamicul,” ” Sacrificam sangele nostru si sufletele noastre pentru Arafat,” ” Sacrificam sangele nostru si sufletele noastre pentru Palestina,” “Moarte Sionistilor” etc.
Am jurat sa lupt cu dusmanul evreu, fiind convins ca faceam voia lui Dumnezeu pe pamant, si am fost credincios cuvantului meu de a participa la revolte impotriva armatei israeliene, incercand totdeauna sa le produc rau prin orice mijloace si metode. Initiam si participam la fiecare revolta, in scoli, pe strazi si chiar in locurile cele mai sfinte (pe muntele Templului din Ierusalim, numit de arabi Al-Masjid Al-Aqsa), si in tot timpul liceului am fost printre cei care initiau revolte.
Alaturi de mine, multi altii s-au implicat in tactici teroriste folosind bombe si asalturi armate impotriva evreilor cautand sa-i forteze sa paraseasca Israelul, dar n-au reusit sa-i clinteasca.
Nimic nu-mi putea schimba inima, sau muream sau era nevoie de o minune pentru a ma schimba. Cel mai simplu mod de a ma descrie este ca eram unul din acei pe care-i poti vedea la CNN aruncand cu pietre si cokteiluri molotov in zilele Intifadei sau “Revoltei.” Eram unul din aceia pe care evreii i-ar numi teroristi, dar lucrul interesant este ca nu eram doar un terorist ci eram si terorizat de propriile mele convingeri, din moment ce trebuia sa adun suficiente merite si fapte bune dar nu eram niciodata sigur ca faptele mele bune depasesc in greutate pe cele rele in balanta judecatii lui Dumnezeu. Evident, a muri in lupta contra evreilor urma sa usureze mania lui Allah din pricina pacatelor mele si aveam sa am asigurat un loc bun in cer, alaturi de femei frumoase si oachese care sa implineasca dorintele mele cele mai intime; in orice caz aveam de castigat, iar teroarea era singura metoda.
Imi amintesc de o ocazie in Betleem cand toti spectatorii aplaudau frenetic in sala plina de refuz a unui cinema unde rula filmul “21 de zile in Munich.” In momentul in care am vazut palestinienii aruncand cu grenade intr-un elicopter si ucigand atletii israelieni, sute de spectatori au racnit “Allahu akbar” (Allah este cel mai mare). Acesta este sloganul bucuriei folosit de musulmani la evenimente de victorie.
Imi amintesc ca elevii il intrebau pe profesor la clasa de Studii islamice la Liceul din Betleem daca va fi permis musulmanilor sa violeze femeile israeliene dupa ce-i vom infrange pe evrei. Raspunsul profesorului era ca “femeile capturate in batalie nu au o alta alegere, ele sunt concubine si trebuie sa asculte de stapanii lor; a avea relatii sexuale cu femeile captive nu este ‘o chestiune de alegere a roabelor,’ asta scrie in Coran, care zice: “Va sunt interzise femeile maritate, cu exceptia celor care va cad in maini ca roabe; aceasta este legea lui Allah pentru voi.” Sura: Femeia (al-Nisa, versetul 20).
Si intr-un loc diferit Coranul spune:
“O profetule, ti s-a ingaduit sa ai de neveste pe cele carora le-ai platit zestrea si pe sclavele pe care le-a luat mana ta dreapta din prada pe care ti-a dat-o Allah, si pe fiicele unchiului tau si a matusii dinspre mama, care au fugit cu tine la Medina, si orice femeie credincioasa care s-a daruit profetului, daca acesta ar fi dorit s-o ia de sotie, un privilegiu dat tie in plus fata de restul credinciosilor” Sura: Confederates (al-Ahzab versetul 50)
Nu ne deranja faptul ca Mohamed a folosit avantajul acestui privilegiu si a avut 14 neveste pe langa alte cateva fete roabe din prada stransa in batalliile sale victorioase; nu stiam de fapt cu exactitate cate neveste a avut si acesta era intotdeauna un prilej de discutii. Una din aceste neveste a luat-o de la fiul sau adoptat Zaid, fiindca Allah i-a spus ca o daruieste profetului, altele erau evreice ajunse roabe dupa ce Mohamed a taiat capul barbatilor si familiilor lor.
In incercarea de a schimba inimile palestinienilor, statiile TV israeliene transmiteau documentare despre Holocaust; eu stateam si priveam, si in timp ce rontaiam ceva si aclamam pe germani. Era imposobil sa-mi schimb inima sau gandirea in ce-i privea pe evrei; doar un “transplant de inima” putea face acest lucru.
Odata ne-au dus cu scoala timp de o saptamana intr-o tabara evreiasca pe litoral la Esdod, ca sa fim impreuna cu alti copii din scoli evreiesti. N-a reusit experimentul, ci dimpotriva, orice profestor care vorbea cu un evreu era luat in batjocura
Pe de alta parte mama incerca acasa sa ma invete altceva, ceea ce ea numea planul lui Dumnezeu, imi vorbea de profetiile biblice; spunea ca reantoarcerea evreilor era un lucru prestabilit de Dumnezeu si ca se implinea, pentru ea acest lucru era minunea generatiei noastre, ca lumea sa vada ca “voia lui Dumnezeu se implineste.”
Mi-a spus si despre alte lucruri care urmau sa se intample in generatia noastra si care incepeau sa se vada in fiecare zi mai mult, mi-a spus despre Mesia falsi, inselatori; tot ce-mi spunea trecea pe langa urechile mele, caci inima mea era hotarata sa lupte impotriva evreilor.
Mama era in legatura cu un cuplu de misionari americani carora le-a cerut sa o boteze in secret, iar cand a refuzat sa fie botezata intr-un iaz plin de alge verzi preotul misionar a trebuit sa apeleze la YMCA din Ierusalim sa curete locul, apoi mama a fost botezata, fara ca cineva din familie sa stie. De multe ori mama ma ducea in vizite la diferite muzee din Israel si astfel m-am indragostit de arheologie, eram fascinat de ea; cand intr-una din discutiile noastre i-am spus raspicat ca evreii si crestinii au denaturat Biblia, ca raspuns ea m-a dus la muzeul sulurilor in Ierusalim si mi-a aratat sulul inca intact al cartii Isaia, spunandu-mi ca nimeni nu putea arata vreo eroare a Bibliei si nu putea dovedi vreo denaturare, iar eu nu-i mai puteam raspunde nimic.
Imi amintesc ca o terorizam pe mama spunandu-i “necredincioasa” si “imperialista americana blestemata” care pretindea ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Ii aratam poze din ziar cu tinerii asa-zis martirizati in urma violentelor, cerandu-i raspunsuri. O uram si mereu spuneam tatalui meu sa divorteze si sa se recasatoreasca cu o musulmana buna. In pozele de la scoala luam o figura trista si severa, ca si cum as fi asteptat ca urmatoarea poza a unui martir in ziar sa fie a mea, caci de multe ori am riscat sa fiu omorat in timpul protestelor tinerilor si a incaierarilor cu armata israeliana. Am trait in Israel, facand parte din rezistenta Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, in timpul Razboiului de sase zile, in timpul razboiului iordanian civil din Septembrie, in timpul razboaielor sangeroase din Liban si in timpul razboiului de Yom Kippur, fara sa castigam nimic impotriva Israelului, doar am pierdut, dar inca asteptam acea singura victorie care sa ne ajute sa-i distrugem.
Parintii erau ingrijorati pentru mine cand am fost aruncat in inchisoare de catre armata israeliana. Mama s-a dus la Consiliul American in Ierusalim pentru a incerca sa ma scoata de acolo, era asa de stresata incat a inceput sa-i cada parul; in inchisoare am invatat mai multe despre terorism si cand am iesit eram mai fanatic decat inainte.
Cand am absolvit liceul, m-au trimis in Statele Unite pentru a primi o educatie mai aleasa, si evident m-am implicat in multe evenimente sociale si politice anti-israeliene. Inca imi mai amintesc gluma favorita si bolnava pe care obisnuiam s-o spun prietenilor, ca-l urasc enorm pe Hitler pentru ca n-a dus treaba pana la capat, adica n-a rezolvat “odata pentru totdeauna” problema evreiasca. Avandu-l pe Hitler ca idol si pe Mohamed ca profet, nu puteam stima pe un evreu, pe un crestin, sau pe oricine nu era musulman. Credeam ca-ntr-o zi intreaga lume se va supune islamului si ca lumea intreaga este vinovata pentru infrangerile palestinienilor in luptele cu evreii. Credeam de asemenea ca evreii erau ucigasii profetilor si ca ei au schimbat Scripturile pentru a servi scopurilor lor rele. Asa invatam religia musulmana, spunand si ca Mohamed este singurul rascumparator si profetul favorit al lui Dumnezeu.
Traind in America, nu puteam uita sutele de mii de musulmani care murisera numai in ultimii 20 de ani in Iran Iraq, Kuweit, Siria, Iordania, Liban, Afganistan si in toate celelalte natiuni musulmane. Eu trebuia sa-i razbun, cineva trebuia sa plateasca un pret, si in mintea mea n-aveam nici o indoiala ca evreii trebuie sa plateasca, reuseam totdeauna sa sucesc in asa fel lucrurile incat evreii sa cada vinovati. Intr-o zi m-am batut cu cineva si l-am lovit asa de rau la ochi incat si-a pierdut vederea. Am fost atat de fericit sa aflu ca era evreu.
Eram fascinat de istoria islamului si am aflat ca profetul Mohamed a exterminat o intreaga semintie ebraica din Arabia Saudita, ordonand decapitarea tuturor barbatilor si luand femeile concubine. Credeam, asa cum invatam islamul, ca doar un calif (conducator islamic) poate conduce lumea. Islamul nu este o religie despre viata personala si morala a cuiva, ci un sistem de legi si de guvernare a lumii. Daca acest scop nu poate fi atins prin mijloace pasnice, se va incepe lupta impotriva tuturor celor care nu se supun islamului, iar eu consideram ca acest lucru se poate realiza tinand cont ca exista un miliard de musulmani.
Ca sa fiu sincer, intreaga viata am fost ingrozit de fiecare data cand citeam Coranul, caci la fiecare cateva versete apar amenintari cu focul infernului pentru un pacat sau altul, pe cand eu tanjeam sa-i pot spune Facatorului meu ca-mi pare rau, sa ma ierte, sa-mi mai dea o sansa. Incetasem sa mai tin socoteala pacatelor si a faptelor bune si eram sigur ca la sfarsit pacatele vor cantari mai greu decat faptele mele bune, asa ca traiam viata mea pacatoasa gandindu-ma la dragostea si indurarea facatorului meu. Gandind la destinul meu, mi s-a risipit frica si indoiala, uram idea de a ucide pentru a avea mantuirea, si in realitate nu aveam inima sa ucid nici un soricel, dar un evreu!!!
Candva, prin 1992, am fost fost fascinat sa citesc cartea “Armaghedon, “Intalnire cu destinul,” de Grant Jeffrey. Unele din lucrurile explicate acolo erau profetii detaliate despre Isus: nasterea, viata, moartea si Invierea Lui; si reanfiintarea statului Israel. Multe din aceste profetii se implinisera exact cum le-a lasat Dumnezeu in Biblie. Ce m-a mai mirat este ca sansele ca cineva sa prezica cu acuratete sute de evenimente istorice cu sute si mii de ani inainte de implinirea lor sunt de unu la mii de miliarde… ce a fost mai fascinant este ca marja de eroare era zero… si mai ales ca multe din aceste profetii se implineau in generatia mea. Acest tip de evidenta venea sigur dintr-o sursa divina, originea ei era Dumnezeu cel Atotputernic.
Lupta launtrica a inceput, eram incurcat, cum putea Biblia sa fie falsa si modificata de catre evrei cand tara in care am crescut vorbea si striga, mii de dovezi arheologice ieseau la iveala din pamantul lui Israel confirmand Biblia, iar cartea lui Isaia a fost descoperia in pesterile de la Qumran de catre un musulman dintr-un sat alaturat Betleemului, Muhammad Deib, care cauta o oaie pierduta!! Pornind de la aceasta descoperire au aflat si restul Vechiului Testament confirmand Biblia Vechiului Testament de astazi, cu sute de versete care prezic venirea lui Isus Hristos.
A trebuit sa citesc Biblia ca sa stiu cine este Isus, sa aflu eu insumi, si Dumnezeu m-a condus la final la cuvintele lui Isus:
“Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Apocalipsa 1:8.
Hristos de asemenea a spus iudeilor:
“Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, SUNT EU.” (EU SUNT, adica numele lui Dumnezeu) Ioan 8:58.
M-a mirat sa gasesc pretentii similare la Isus dar si la Mohamed. Acestea erau foarte serioase, caci Mohamed a zis:
“Eu sunt inceputul creatiei si cel din urma profet,”
si a mai zis:
“Eu eram profetul lui Allah pe cand il modela din lut pe Adam,” si mai mult el pretindea sa fie mijlocitorul musulmanilor in ziua judecatii, prin toate acestea pretinzand ca este profetul cel din urma si mantuitorul lumii.
Aceste lucruri ma puneau in incurcatura. Daca Mohamed a facut aceste afirmatii despre sine, atunci cine putea fi Isus care se numeste rascumparator si mantuitor? Aceasta intrebare ma tulbura mult. Una din cele doua pretentii era mincinoasa, nu puteau fi doi rascumparatori, din moment ce Dumnezeu este singurul rascumparator.
Hristos sau Mohamed era rascumparatorul si mijlocitorul pentru omenire, Biblia sau Coranul era coreca, una din ele era aur curat iar cealalta tinichea, dar care oare…?
Jurand sa trec de partea “Adevarului,” am stat treaz multe nopti tarzii comparand detaliile Coranului si Bibliei. La un moment dat in timpul studiului m-am rugat astfel: “Dumnezeule, Tu esti creatorul cerului si al pamantului, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Tu esti Inceputul si sfarsitul, Tu esti “Adevarul,” singurul Adevar, Tu ai rostit cuvintele adevaratei Scripturi, unicul si singurul cuvant al lui Dumnezeu. Ma chinui sa aflu adevarul Tau, doresc sa fac voia Ta, tanjesc dupa dragostea Ta si in numele “Adevarului” ma rog Tie. AMIN!!!”
Voiam aur curat si nu ma puteam multumi cu falsuri, trebuia sa intru foarte adanc pentru a ajunge dincolo de suprafata religiilor lumii.
Credeam ca Coranul este cuvantul lui Dumnezeu pentru ca continea multe legi ale stiintei moderne, si numai o carte de origine divina putea avea in ea adevaruri stiintifice scrise cu mii de ani inainte de descoperirea lor. Am petrecut o luna folosind un program pe computer cautand chei stiintifice in Biblie. Fiecare verset pe care-l socoteam un miracol stiintific, si care m-a facut pe mine si alte milioane de musulmani sa creada in Coran, era deja in Biblie. Pe de alta parte, multe referinte istorice din Coran aveau erori serioase si cu cunostintele mele de istorie si arheologie imi dadeam seama ca Coranul are defecte serioase.
Cu descoperirea multor asemenea lucruri, convingerea mea cum ca Coranul ar fi o adevarata minune era pusa sub semnul indoielii; faptul ca Biblia le avea pe toate in ea cu sute si mii de ani mai inainte a facut sa mi se clatine temeliile si sa simt ca am sub mine nisip miscator. Chiar si natiunile despre care scrie profetul Ezechiel in capitolul 38 ca vor fi nimicite de Dumnezeu sunt in majoritate musulmane, indreptandu-se astazi catre fundamentalism islamic.
M-a ajutat si faptul ca Dumnezeu m-a condus sa descoper prin studierea Bibliei sute de versete detaliate si unice referitoare la profetii implinite pana la ultima litera nimeni n-a facut vreodata asa preziceri detaliate ale evenimentelor viitoare fara sa aiba procent mai mare de eroare decat de adevar. Dumnezeu este singurul care are cheia evenimentelor viitoare, si doar Biblia contine cheia, nu Coranul din care lipsesc elementele esentiale: mantuirea si rascumpararea. Am stiut in acel moment ca as fi lipsit de intelepciune sa cunosc toate aceste lucruri si sa continui sa ma inchin unui dumnezeu diferit de Dumnezeul Bibliei. Crezusem intr-adevar ca prin rugaciune Dumnezeu ma va indrepta spre Coran, dar n-a fost asa, ci chiar invers, iar eu a trebui sa renunt la mandria proprie si sa am mintea deschisa pentru adevar.
Dumnezeu a spus in Biblie:
“Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: “Hotararile Mele vor ramane in picioare si imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea” (Isaia 46:9-10).
Dumnezeu n-a prezis evenimentele viitoare, ci le-a decretat si le-a adus la indeplinire, spre deosebire de Coran, care a folosit tactica terorii pentru a determina pe musulmani sa creada. De acum nu mai credeam ca Biblia este denaturata si am petrecut multe zile cautand in Biblie pe Mohamed, care pretindea ca este mentionat in ea. Nu l-am gasit insa si daca Biblia a fost denaturata acest lucru s-a petrecut dupa profetul Mohamed, din moment ce Coranul se refera totdeauna la Biblie ca era “intre mainile lui” atunci. Din vremea aceea pana acum musulmanii n-au putut sa arate macar o singura Biblie diferita prin care sa dovedeasca denaturarea originalului si nu s-a descoperit nici o dovada istorica sau arheologica care sa discrediteze Biblia.
Chiar si moartea profetului musulmanilor era diferita de moartea lui Isus, Mohamed murind in poala nevestei sale favorite Aisha, in timp ce Isus a murit pe cruce ca sa rascumpere pacatele oamenilor.
Am simtit asa o parere de rau ca sute de milioane de musulmani traiesc astazi fara sa auda sau sa li se puna in fata astfel de evidente.
Ma durea sa stiu ca musulmanii si restul lumii recunosc trei religii principale care se inchina lui Dumnezeu, cu toate ca Dumnezeu a zis ca El este Unul si Cuvantul Sau e Unul.
Eu fusesem orb si doar prin Biblie am inceput sa vad – vreau sa spun sa vad CU ADEVARAT!!!, vazand atatea profetii implinite, aratand reantoarcerea lui Israel, atitudinea musulmanilor si a lumii fata de evrei – ca vremea sfarsitului este aproape.
Omul nu s-a schimbat; el inca isi ucide fratele la fel cum Cain l-a ucis pe fratele sau Abel, singura diferenta fiind ca acum nu ne mai taiem capetele si nu ne mai injunghiem unii pe altii in batalii ca mai de mult, acum avem la dispozitie razboiul chimic pentru a ne extermina unii pe altii ca pe gandaci, viata oamenilor avand tot mai putina valoare. Am inceput sa vad ca pacatul este sursa tuturor problemelor oamenilor si ca diavolul este cel mai mare dusman, nu evreii din care Hitler a exterminat 6 milioane acum vreo 50 de ani, iar lucrul ciudat este ca astazi se vand tone de literatura care spun ca asa ceva nici nu s-a intamplat.
M-am intrebat ce s-ar intampla daca un Hitler sau un Mehdi sau un Khalifa (calif) islamic ar veni la putere avand la dispozitie tot ce avem astazi: toate bombele nucleare capabile sa distruga Pamantul de sapte ori. Dumnezeu m-a facut sa privesc la lumea in care traiesc si sa ma intreb, daca lumea de azi neaga cu atata nesocotinta Holocaustul evreilor in ciuda tuturor evidentelor care exista, de ce sa ma mai mir ca cei mai multi neaga acuratetea Bibliei si faptul ca Hristos este Mesia, in timp ce dovezile abunda!
Dumnezeu mi-a deshis inima si mintea si m-a facut sa vad cum oamenii de astazi resping toate dovezile lasate de El in Cuvantul Sau si se preteaza la forme false de inchinare.
Domnul a inceput sa-mi arate influentele satanice care-mi afectau modul de gandire, desi eram crescut intr-un mediu islamic in care credeam ca toate sunt de la Dumnezeu.
Am fost facut sa gandesc la lume si la intelesul vietii si am vazut nevoia de mantuire.Vedem cu totii ca scopul oamenilor astazi este sa instituie un Guvern Mondial in pregatirea domniei diavolului! “Babilonul” se naste din cenusa pentru a uni inca odata lumea; noi doar i-am schimbat numele in “Noua Ordine Mondiala,” cand ar fi trebuit sa spunem “Noul Babilon.”
Citind Biblia am fost uimit de profetia lui Zaharia: “Atunci voi strange toate neamurile la razboi impotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luata, casele vor fi jefuite, si femeile batjocorite” (Zaharia 14:2).
In Islam am invatat ca la a doua venire a lui Mesia, conform profetiei islamice, acesta va frange crucea si va jertfi un porc, o alta inscenare ca musulmanii sa urmeze mesia falsi, Mehdi-ii, Antiochus Epiphanes viitori.
Contrar profetiei lui Mohamed, Biblia isi pregateste cititorii, aratand ca urmarea asediului din timpul necazului lui Iacov nu va fi anihilarea totala a evreilor, ci Hristos Insusi va cobori pe Muntele Maslinilor pentru a face judecata si a lupta impotriva dusmanilor lui Israel, Din pacate, va fi prea tarziu pentru pocainta si rascumpararea celor ce n-au crezut.
Cea mai trista parte este ca ura impotriva evreilor nu este o idee depasita, din trecut, ci milioane de musulmani astazi au aceeasi idee bolnava ca intr-o zi vor face cu toti evreii din Tara Sfanta ce a facut Mohamed evreilor din Arabia Saudita.
De fapt permisiunea de a ucide pe evrei si pe crestini si de a le lua nevestele drept concubine a fost inscrisa in “Coranul sfant,” fiind principala cauza a urii musulmanilor fata de evrei pana in ziua de azi.
Cuvantul “Adevar” era infipt in inima mea zi si noapte lovind in sufletul meu, in timp ce eu continuam sa compar cele doua carti, pentru ca in final sa ajung la conluzia ca, dincolo de orice urma de indoiala, Biblia poate fi dovedita a fi aur curat, nu doar din cauza sutelor de profetii care s-au implinit, ci si din cauza unui cuvant vechi pe care Dumnezeu l-a dat tuturor celor indoielnici, din vremea lui Iacov pana in vremea noastra, un cuvant care a fost si va ramane: cuvantul “Israel.”
Existenta Israelului in ziua de azi si reantoarcerea evreilor din TOATE partile lumii sunt dovezi de netagaduit ca Biblia cea sfanta este adevaratul Cuvant al lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu i-a imprastiat pe evrei in toata lumea si tot El ii strange inapoi in tara lor de origine din TOATE natiunile pamantului, ca implinire a promisiunilor Sale trecute si prezente, caci El a zis: “Va voi stange din toate neamurile si din toate locurile in care v-am izgonit, zice Domnul, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie” (Ier.29:14).
Dumnezeul adevarat nu se schimba, El este acelasi. Am invatat ca dusmanii mei, evreii, fusesera alesi de Dumnezeu pentru ca prin ei sa fie scris Cuantul lui Dumnezeu si planul lui Dumnezeu de mantuire prin Isus Mesia, singurul Mesia si rascumparator al omului. Am invatat ca Isus, omul din localitatea mea natala, a fost evreu si chiar localitatea mea se numea in evreieste “Beth-Lechem,” adica “Casa Painii,” dupa cum scrie Biblia: “Isus le-a zis: Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamanzi niciodata si cine crede in Mine nu va inseta niciodata” (Ioan 6:35).
Beth-Lechem-ul avea acest nume inca inainte de venirea lui Isus in lume, iar Isus era dintre vrajmasii mei evrei, dar El a murit pentru pacatul meu. N-am auzit vreodata ca un cineva sa moara pentru vrajmasul sau si sa-l iubeasca asa mult incat sa se lase batut, scuipat, batjocorit si in final rastignit. Ar putea vrajmasul tau sa moara pentru tine? si totusi Domnul Isus a zis: “Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc” (Matei 5:44). Adevarul era in fata ochilor mei, batand neancetat la inima mea si dorind sa intre. Am strigat catre Adevar si El mi-a raspuns, am fost orb cautand adevarul dar acum vad, El mi-a batut la usa, eu am deschis si El m-a eliberat! Hristos a spus: “Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6).
Modul meu de gandire, simtirile mele si scopurile mele in viata au inceput sa se schimbe, am inceput sa-i iubesc pe evrei, intreaga ura a disparut, n-am mai dorit sa-i vad suferind, acum eu sufar pentru ei si ma rog constant pentru pacea Ierusalimului, in loc sa rad cand vad la TV imaginile holocaustului acum plang si as fi in stare sa-mi dau si viata pentru ei, cum a facut si Domnul meu. Spun acest lucru in ciuda urii pe care mi-o atrag din partea celorlalti arabi si musulmani ai mei.
Da, spun intregii lumi: ii iubesc pe evrei, ii iubesc din pricina lui Mesia, ii iubesc ca prin ei a venit lumina in lume, prin ei a venit lumina si adevarul. De acum nu-i mai dispretuiesc si stiu din Biblie ca ei sunt poporul ales al lui Dumnezeu, prin ei arabii si lumea intreaga au primit lumina, Dumnezeu i-a facut o binecuvantare pentru lume, iar noi trebuie sa-i iubim si sa-i sprijinim, dupa cum a spus Dumnezeu lui Avraam: “Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine” (Gen.12:3).
Cunoasterea adevarului mi-a schimbat modul de gandire de la a crede in Hitler la a crede in Hristos, de la a crede minciuni la a iubi adevarul, de la boala spirituala la vindecare, de la a trai in intuneric la a vedea lumina, de la fi condamnat la a fi mantuit, de la indoiala la credinta, de la ura la dragoste si de la fapte rele la harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos.
Aceasta transformare m-a invatat ca fara adevaratul cuvant al lui Dumnezeu lucrurile pot parea frumoase la suprafata dar miezul lor este inselare. L-am primit pe Isus ca Mesia, ca Domn si Mantuitor care a murit pentru toate pacatele noastre, si Lui ma supun.
Isus a spus: “Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna” (Matei 11:28).
Ii multumesc ca si-a implinit aceasta promisiune.
Daca vreti sa-mi scrieti,email me!

Problema Palestinei

PALESTINA NU A EXISTAT NICIODATA CA STAT

    Acest lucru inseamna ca Palestina, ca stat cu propria lui cultura si limba nu a existat niciodata. Teritoriul ei a fost cucerit succesiv de catre romani, de islamici si de cruciatii crestini, de imperiul otoman si ca sa scurtam – de catre britanici, dupa primul razboi mondial. Britanicii au fost de acord sa restituie o parte din teritoriu evreilor, pentru a deveni caminul lor.

    Dintr-o perspectiva istorica, evreii au asupra Palestinei un drept de patru mii de ani. Este pamantul radacinilor lor religioase, etnice si istorice. Faptul ca in trecut au fost expulzati din pamantul lor de catre romani, crestini si musulmani, nu inseamna ca astazi trebuie fortati din nou sa-si paraseasca teritoriul. In definitiv, ei nu au un alt pamant pe care sa-l pretinda in mod legitim ca fiind caminul lor.

    Nu acesta este cazul cu palestinienii. Dintr-o perspectiva istorica ei sunt indreptatiti sa pretinda cateva tari arabe ca fiind caminul lor natal, deoarece aici isi gasesc radacinile religioase, culturale, etnice si lingvistice.

    Unii incearca sa dovedeasca radacinile musulmanilor in Palestina apeland la moscheea Al Aqsa si la Domul Stancii din Ierusalim, care sunt considerate ca cel de-al treilea dintre locurile sfinte ale islamului. In studiul meu am descoperit ca in Coran nu se spune nimic despre Ierusalim. Se mentioneaza Mecca si Medina de multe ori, dar niciodata Ierusalimul. De fapt nu exista nici o dovada istorica pentru a sugera ca Mahomed ar fi vizitat vreodata Ierusalimul.

    Atunci cum a devenit Ierusalimul cel de-al treilea din cele mai sfinte locuri ale islamului? In cea mai mare parte datorita unei interpretari simpliste a unui pasaj vag care se gaseste in capitolul saptesprezece al Coranului, intitulat: “ Calatoria nocturna ”. Se relateaza aici, ca intr-un vis, Mahomed a fost purtat noaptea “ de la templul cel sfant catre templul cel mai indepartat, a carui imprejurime am binecuvantat-o, ca sa-i aratam semnele Noastre”.

    In secolul VII, unii musulmani au identificat “ templul cel mai indepartat” ca fiind moscheea din Ierusalim. Este greu de crezut ca Mahomed a fost purtat in vis catre moscheea din Ierusalim de vreme ce ea nici nu a existat pana in anul mortii sale in 632 AD. In schimb, iudeii pot merge inapoi la radacinile lor in Ierusalim pana in vremea lui Avraam (Gen 14:18).

    Recent, liderii arabi s-au intalnit la Beirut pentru a gasi o solutie la conflictul dintre Israel si palestinieni. Ei au adoptat o propunere a printului mostenitor saudit Abdullah de a convinge Israelul sa returneze anumite teritorii palestinienilor, in schimbul garantarii existentei Statului Israel

DE CE LIDERII ARABI NU OFERA EI TERITORIU PENTRU PALESTINIENI?

    Ceea ce eu gasesc greu de inteles este de ce acesti lideri arabi, care controleaza 99,9 % din vastul teritoriu al Orientului Mijlociu si au incredibile resure financiare rezultate din exporturile de petrol catre Vest, nu deschid usile tarilor lor pentru a primi aceasta relativ mica populatie palestiniana de doar 2 895 683 de persoane, conform recensamantului din 1997? In definitiv, palestinienii sunt fratii lor arabi. Ei impartasesc aceeasi mostenire religioasa, etnica, culturala si lingvistica.

    De ce liderii arabi prefera sa finanteze tabere de refugiati in West Bank (Fasia de vest), in loc sa invite palestinienii sa se stabileasca in propriile lor tari? De ce tarile arabe nu urmeaza exemplul Americii care a oferit azil oamenilor persecutati din orice rasa si credinta, inclusiv multor arabi? De ce sunt liderii arabi interesati mai mult sa ia din teritoiul Israelului – o tara extrem de mica – in loc sa dea un teritoriu de-al lor fratilor musulmani palestinieni?

    Eu cred ca raspunsul il gasim in chemarea Coranului de a “lupta si a ucide” necredinciosii pana cand lumea intreaga va fi sub domnia islamica. Pentru liderii arabi, a oferi azil fratilor lor palestinieni ar insemna sa puna capat conflictului cu Israelul – un dusman al islamului care in cele din urma trebuie expulzat. Prin alimentarea acestui conflict, mai ales prin recompense financiare pentru familiile sinucigasilor cu bombe, ei spera sa-si atinga obiectivele. Ceea ce se doreste de fapt nu este mai mult teritoriu pentru palestinieni, ci un control total al musulmanilor in Orientul Mijlociu.

    Unii pot avea sentimentul ca nu sunt corect fata de musulmani. Dati-mi voie sa repet ca acest material nu se refera atat de mult la musulmani, multi dintre ei fiind oameni iubitori de pace pe care-i iubesc si-i respect, ci mai degraba la invataturile Coranului care cheama la surprimarea si exterminarea celor care practica o alta religie. Aceasta este radacina problemei care trebuie inteleasa de crestini si de comunitatea internationala.

    Sinucigasii cu bombe sunt inspirati de catre invataturile Coranului. Liderii religiosi musulmani ii indoctrineaza pe tinerii si femeile arabe sa devina martiri prin uciderea dusmanilor islamului. Li se spune ca in Coran le sunt garantate iertarea de pacate si intrarea in placerile paradisului. Aceasta invatatura ingrozitoare, imorala si fara rost ii determina pe tinerii si femeile musulmane sa devina bombe sinucigase. Prin uciderea dusmanilor islamului, fie ca sunt la World Trade Center in New York, sau la centrele comerciale din Israel, ei devin martiri pentru cauza islamului si au garantata intrarea in placerile paradisului.

    2) Crestinii trebui sa demaste imoralitatea invataturilor Coranului cu privire la folosirea violentei

    Pentru a putea aborda spinoasa problema a terorismului musulman este imperativ sa ne angajam intr-un program educational mondial, care sa dezvaluie imoralitatea invataturilor Coranului, care cheama la surprimarea si exterminarea celor care practica o religie diferita.

    Aceasta strategie de demascare a imoralitatii invataturilor Coranului cu privire la folosirea violentei in scopul inaintarii cauzei islamului, ar putea fi incorecta din punct de vedere politic. Musulmanii moderati care locuiesc in USA sau in alte parti ar putea fi deranjati. Dar sunt convins ca adevarul care “doare” este mai bun decat o minciuna care “maguleste”.

    Pentru a reduce impactul, este necesar sa facem distinctia intre invataturile Coranului despre exterminarea “necredinciosilor” si poporul musulman insusi, care ignora, sau respinge deschis astfel de invataturi. Acelasi principiu se aplica oricarei religii. De exemplu, cei mai multi catolici cunosc foarte putine despre invataturile traditionale ale Bisericii lor cu privire la pedepsirea ereticilor.

    Multi catolici ar fi ingroziti la citirea celor scrise de Toma d`Aquino, cel mai influent teolog catolic, in Summa Theologica, despre exterminarea ereticilor. El scria: “ Cu privire la eretici trebuie observate doua elemente: unul, cu privire la ei, celalalt cu privira la Biserica. De partea lor este pacatul, pentru care nu numai ca trebuie sa fie indepartati din Biserica prin excomunicare, ci si indepartati din lume prin moarte. Pentru ca este mult mai grav sa corupi credinta care insufleteste sufletul, decat sa falsifici bani pentru viata trecatoare. Asadar daca falsificarea de bani si alte rele sunt imediat condamnate la moarte de catre autoritatea seculara, cu atat mai mult ereticii, imediat ce au fost gasiti vinovati sa fie nu numai excomunicati, ci si condamnati la moarte” ( Intrebarea 11, articolul 3).

    Aceasta invatatura catolica fundamentala conform careia “ ereticii ”, daca nu retracteaza, trebuie nu doar excomunicati, ci si exterminati, se intalneste in multe documente ale Inchizitiei. Cand imoralitatea acestor invataturi este demascata, multi catolici le resping deschis, alegand in schimb sa accepte invatatura Evangheliei : “ iubiti pe vrajmasii vostri si rugati-va pentru cei ce va prigonesc.”

    Ce este adevarat pentru catolici este adevarat si pentru musulmani. Este nevoie sa-i ajutam pe prietenii nostri musulmani sa inteleaga faptul ca invataturile Coranului despre folosirea violentei in scopul inaintarii cauzei islamului sunt imorale si trebuie condamnate de catre toti oamenii iubitori de pace. Trebuie sa-i ajutam sa inteleaga faptul ca propria sabie nu poate aduce pacea lumii. Dincolo de toate avem nevoie sa-i ajutam sa descopere frumusetea si puterea mesajului Evangheliei, care este un mesaj de pace si iertare, un mesaj de pace prin transformare interioara, nu prin suprimarea inamicilor si expansiune teritoriala.

    3) Crestinii trebuie sa raspunda nevoilor musulmanilor aflati in suferinta

    Demascarea imoralitatii invataturilor Coranului cu privire la folosirea violentei nu este de ajuns. Actiunile vorbesc mai tare decat vorbele. Este nevoie ca organizatiile crestine de ajutorare sa se implice activ in usurarea durerilor si suferintelor musulmanilor care trec prin situatii disperate.

    Este nevoie ca centre crestine de intrajutorare sa se infiinteze acolo unde astazi sunt musulmani care sufera. Musulmanii au nevoie sa vada iubirea crestina in actiune. Acest lucru trebuie sa se intample nu numai in taberele de refugiati palestinieni, ci si in Afganistan, o tara devastata de 22 de ani de lupte, trei ani de foamete si cinci ani de guvernare talibana. Asistenta crestina in Afganistan nu trebuie sa ia sfarsit la incheierea operatiunilor militare. Prezenta unor medici crestini devotati, a surorilor medicale si asistentilor sociali,a profesorilor si tehnicienilor implicati in programe de dezvoltare, pot da o credibilitate pe termen lung marturiei crestine.

    In cele din urma, cel mai convingator exemplu al diferentei dintre Biblie si Coran in ceea ce priveste folosirea violentei este slujirea altruista si plina de mila oferita de catre crestini devotati chiar si teroristilor musulmani. Manifestarea iubirii crestine in actiune este forta care poate schimba astazi lumea musulmana asa cum a schimbat-o pe cea romana cu doua zeci de secole in urma.